Citygirl: Traseu in Parcul National Ceahlau: Cascada Duruitoarea via Cabana Fantanele

Duraul este o statiune excelent amplasata pentru amatorii de drumetii montane de toate categoriile. Ca sa ajungeti la Durau din Bicaz, sunt doua variante: una mai scurta si una mai lunga! Cea scurta merge spre stanga, spre Izvorul Muntelui, dar drumul este plin de cratere (testat!) si chiar daca scrie 20 km pana la Durau, drumul il parcurgi in vreo 2 ore, asta daca nu vrei sa-ti rupi masina in doua! Iar cea de-a doua varianta, drumul din dreapta, intr-adevar mai lung ca si kilometri dar se parcurge in maximum 1 ora, drum destul de bun. Recomand mai degraba drumul cel lung care ocoleste lacul Bicaz, chiar daca celalalt are niste view-uri superbe asupra satelor din jurul lacului.
Mi-am dorit mult sa ajung pe Ceahlau, si drept dovada am ramas atat de fascinata de acest loc, incat am revenit si a doua oara, special pentru a reface traseul Cascada Duruitoarea-Cabana Fantanele, si am mai adus si doi prieteni cu noi! Bine...initial vroiam sa "cucerim" Varful Toaca, dar ne-am trezit cam tarziu. Pentru Vf. Toaca trebuie sa te trezesti dis-de-dimineata si la ora 7 deja sa fii in padure, traseul avand o durata de vreo 4 ore dar trebuie luat in calcul 4 ore la dus, 4 ore la intors!
Cu o seara inainte imi pregatesc frumos adidasii, hainutele special cumparate pentru revederea cu cascada si rucsacul plin cu ciocolata, batoane si apa( prima oara nu am avut nici apa la noi! din experiente invatam) si ma culc destul de entuziasmata cu gandul ca dimineata voi lua din nou pulsul muntelui! Zis si facut, traseul spre cascada incepe putin mai sus de Manastirea Durau, sau ca punct de reper Hotel Bistrita, dar inainte de a intra pe traseu trebuie sa treceti pe la Centrul de Informare Turistica sa platiti o taxa de 5 lei/adult pentru a putea intra in Parcul National Ceahlau. Pe langa bilet, veti primi si niste brosuri cu traseele disponibile in parc si informatii utile despre dificultatea traseului ales. Totul este foarte bine organizat, iar la ora 9 dimineata era deja plin de grupuri la casa de bilete, si primim atentionari ca majoritatea traseelor sunt supravegheate video si ne indeamna sa fim prieteni cu natura si sa nu ne lasam gunoiul in padure "daca ai fost capabil sa cari 2l de apa in rucsac, poti cara si o sticla goala inapoi la cosul de gunoi!" Bine punctat!
Ca sa ajungi la Cascada Duruitoarea trebuie sa urmaresti traseul marcat cu cruce rosie, Durau-Poiana Viezuri-Cascada Duruitoarea, traseu ce dureaza in medie 2 ore, dar depinde de conditia fizica a fiecaruia. Acest traseu este cel mai strabatut din statiunea Durau si a fost marcat inca de prin anul 1936, iar numele de "Duruitoarea" vine de la zgomotul pe care-l face caderea de apa, zgomot ce se aude de departe.
Traseul nu este usor, aproape tot timpul urci, nu dupa mult timp dupa ce ai intrat pe traseu ajungi in soseaua proasta de care ziceam la inceput, sosea ce leaga Izvorul Muntelui de Durau. De aici lucrurile se schimba radical, urcusul se accentueaza, cu carari largi si padure mai putina! Fiind deja familiarizata cu traseul, o buna bucata de drum o urc mai mult singura, ma adaptez repede ritmului si incerc sa mi-l pastrez constant pentru a nu simti solicitarea, dar tinand cont ca nu sunt singura, ma mai opresc din loc in loc sa-mi astept "trupa"! Dupa portiunile mai solicitante sunt amplasate bancute pentru a va odihni putin. Pe traseu mi-a fost dat sa vad toate categoriile de oamenii, unii foarte bine echipati iar altii dornici de putina aventura( dar nu stiau la ce se inhama) cu copil, bebe, purcel, catel, sacosa etc.... luau in piept muntele! Mi-a placut sa vad parinti care-si indeamna copii sa iubeasca muntele, dar cred ca pana la o anumita varsta este riscant, si mai ales cand nu exista un minim de echipament, si esti incaltat in balerini, slapi sau sandale! (no comment!)
Dupa o ora de urcat, ajungem in Poiana Viezuri, si va pot spune ca ce a fost greu a trecut! La iesirea din poiana este si "intersectia" cu drumul ce duce spre Cabana Fantanele, dar momentan imi continui drumul spre cascada, pe carari care urca si coboara domol. Doar ultima portiune este o coborare mai abrupta( deci va fi o urcare solicitanta la intors) dar in rest se merge destul de bine si deja aud zgomotul facut de cascada, semn ca nu mai am mult pana la ea! Cascada e destul de bine ascunsa, la o altitudine de 1210 m, cu o lungime de 25 m si o cadere de apa in 2 praguri, si se gaseste pe paraul Rupturii, care se varsa in Valea Schitului si de aici in Lacul Bicaz. Cand ajungi aici, privelistea isi merita tot efortul depus! La baza cascadei sunt amenajate cateva masute cu bancute, moment in care iti incarci bateriile cu un patratel de ciocolata, o gura de apa rece de izvor si incerci ca memorezi vizual minunea ce a creat-o natura!
Dupa cateva poze si odihnit nitel, drumul nostru se intoarce pana la intersectia din Poiana Viezuri, dar acum o luam spre Cabana Fantanele, traseu marcat cu un triunghi galben. Ce mi-a placut cel mai mult pe traseu, a fost informarea turistica la orice pas prin panouri cu denumirea locului in care te afli, altitudine sau chiar numar de telefon de la Salvamont! Si pe tot traseul am intalnit oameni care strangeau gunoaiele lasate de unii "neecologisti" sau schimbau cosurile de gunoi! Si da! exista cosuri de gunoi in padure! Deci se poate!
Partea amuzanta a traseului a fost la drumul de intoarcere de la cascada, cand toti cei care se duceau spre ea ne intrebau printre vaicareli si oftari "mai avem mult?" sau "mai este?" ,nu cred ca a fost unul care sa nu intrebe!
Drumul pana la Fantanele nu a fost nici mai greu nici mai usor decat cel de pana acum, traseul dureaza in medie cam 2 ore, iarasi depinde de conditia fiecaruia, iar exceptia, a fost panta destul de inclinata din apropierea platoului de la cabana, unde, cu ultimele puteri te intaresti sa nu te opresti pana sus. Si sus e superb!!! Si spun asta cu mana pe inima, Cabana Fantanele fiind situata la 1220 m altitudine, iar aici am avut prima vedere asupra statiunii Durau de la inaltime, dar si spre Varful Toaca! Aici exista un magazin de unde iti poti cumpara ceva dulce sau poti alege restaurantul care serveste in general gratare. Cabana are si cateva spatii de cazare pentru cine vrea sa doarma aici, camerele fiind de la un pat si ajungand la camere cu 8 paturi.
Am respirat aer tare de munte pret de cateva minute si am pornit inapoi spre statiune ca deja era trecut de ora pranzului. La coborarea dinspre Fantanele spre Durau, aproape pe tot parcursul traseului, sunt balustrade de lemn, care fac mai usoara coborarea destul de abrupta iar picioarele ti-o cam iau la vale!
Recomand cu caldura zona Durau, tuturor iubitorilor de munte, drumetii sau miscare in general, iar acest traseu de la Durau la cascada si de aici la Fantanele, este unul dintre cele mai frumoase trasee din Ceahlau, cu multe locuri de belvedere de unde poti admira statiunea Durau si imprejurimile!
Si poate la anul "cuceresc" si Toaca...who knows?!