Pestera Polovragi, acasa la zeul Zamolxis

Pe teritoriul Romaniei exista numeroase zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in legende, mistere si povesti incredibile. Este si cazul Pesterii Polovragi, situata in comuna Polovragi, judetul Gorj, despre care putini romani stiau de existenta ei, iar cei care au descoperit-o de curand a fost, si datorita faptului ca in zona s-a deschis Transalpina.
Pestera Polovragi se afla in versantul Muntilor Capatanii, pe malul stang al raului Oltet si este situata la o altitudine de 670 m, cu o lungime de aproximativ 10 km, fiind una dintre cele mai lungi din Romania. Drumul spre pestera se face foarte simplu, de la manastirea cu acelasi nume se merge urmarind indicatorul aproximativ 2 km pe un drum de tara care se termina la intrarea in Cheile Oltetului cu un drum forestier. Drumul este foarte ingust si cu mare greutate permite trecerea a doua masini una pe langa alta, Cheile Oltetului fiind cele mai inguste chei din Europa. De preferat a se lasa masinile la intrarea in chei, exista si pericol de cadere a unor bucati din versant si se pot intampla accidente nefericite. Capota masinii noastre a fost indoita putin de o astfel de bucata, exact cu o saptamana inainte de a se intampla nefericitul incident cu mama Monicai Columbeanu, care a murit strivita de o stanca exact in fata pesterii. Deci, cam periculos locul, asa ca va rog sa aveti grija cand ajungeti pe aceste meleaguri atat de incarcate de legende si mistere. Pestera Polovragi a fost modelata de-a lungul timpului de raul Oltet, raulet ce a separat doua masive muntoase, Masivul Parang in dreapata, de Masivul Capatanii, in stanga si se afla in padurea Polovragi, care este arie naturala protejata, pentru castanul comestibil si vegetatia tipic mediteraneana.
Pestera Polovragi a fost descoperita acum 100 de ani, iar speologii inca nu i-au descoperit capatul, una dintre legende spunand ca, iesirea ar fi tocmai in Transilvania, la Sarmisegetuza. Pestera reperezinta nu doar o oaza de atractie turistica, ci si un loc misterios in care diverse fenomene inexplicabile se petrec la o anumita perioada de timp. De-a lungul timpului diverse legende s-au tesut in jurul acestei pesteri in care se adapostea marele Zamolxis. Deasupra pesterii se afla o cetate geto-dacica despre care se spune ca ar fi fost cetatea lui Zamolxis, cetate la care se ajunge dupa un traseu de circa 20 minute de mers prin padure. In pestera sunt urme ale folosirii sale drept turnatorie de metale de catre daci, si tot aici, vracii daci si cei de dinaintea lor prelucrau o planta rara, disparuta acum, numita povraga, polvraga sau polovraga, intrebuintata in popor ca remediu impotriva bolilor.
Despre conducatorul dacilor, se spune ca avea puteri impresionante si putea sa-si schimbe infatisarea din tanar in batran ori de cate ori dorea. Se zvoneste ca aici ar fi ascuns aurul dacilor, pe undeva pe la capatul pesterii, dar cum inca nu se stie unde e capatul...totul ramane un mister! Iar cei care s-au aventurat in cautarea comorii au sfarsit tragic.
Intrarea in pestera este inalta si putin intunecoasa la inceput, dar apoi o portiune de 900 m este electrificata si luminata. Pestera este una calda-umeda, cu o temperatura constanta de 9-10 grade Celcius, de preferat sa aveti o jacheta grosuta la voi si incaltari cu talpa aderenta pentru ca toata suprafata pesterii este acoperita cu piatra alunecoasa. Cei 900 m de pestera, adaposteste diferite forme de stalagmite si stalactite, ce intruchipeaza denumiri precum Bolta insangerata, Sala divina, Camera alba, Sala Piticilor, Cuptorul dacic, Regele si Regina, Moartea(o pictura realizata prin tehnica negru de fum de un calugar, pictura ce-ti da fiori), Iconita etc.. Tronul lui Zamolxis se afla si astazi in pestera Polovragi, si este locul cel mai sacru, incarcat cu energii ce-ti furnica mainile. Datorita acestei senzatii, multi au venit cu detectoare de bio-curenti care au simtit prezenta unei fiinte vii, chiar daca nimic nu este vizibil.
Tot drumul prin pestera se poate parcurge in picioare, fara a fi nevoit sa te apleci prea mult, iar pe stalactitele din pestera se preling picaturi despre care se spune ca sunt lacrimile lui Zamolxis, care isi plange si acum poporul dac.
Drumul prin pestera se incheie pentru mine, la Izvorul Sperantelor, un izvor care nu seaca niciodata si in spatele lui se distinge o imagine asemanata Maicii Domnului cu Pruncul in brate, si in aceste ape, vizitatorii cu dorinte neimplinite, pot arunca un banut pentru indeplinirea lor.
Pestera adaposteste o colonie in hibernare de aproximativ 300 de lilieci de pestera, care hiberneaza in intervalul octombrie-aprilie.
Un bilet de intrare costa 5 lei/adul iar  2,5 lei/copil, lunea este inchis iar in restul zilelor programul incepe de la 10 la 18.
Cand am iesit la lumina, am avut senzatia ca am fost intr-o alta lume si ca stramosii nostri ne-au lasat mesaje pe care inca asteapta sa le descoperim si sa le intelegem. Si cred cu tarie ca aceste legende au fost create pornind de la fapte reale si au rolul de a ne ajuta sa descoperim vremurile ce nu au lasat prea multe marturii documentare. Pestera Polovragi are o incarcatura emotionanta si ascunde taine nebanuite.
Este un loc care merita vizitat, si care ar atrage si mai multi vizitatori daca ar fi administrata mai bine, siguranta drumului pana la pestera si ghidul care zice totul ca pe o poezie, ar fi cele mai importante lucruri la care ar trebui sa se mai  "lucreze"...

Moartea

Sala piticilor

Scaunul lui Zamolxis