Citygirl: Toamna in Romania! Ep.4: Cheile Bicazului

Am pornit in cautarea celor mai frumoase si potrivite destinatii pentru toamna, din Romania. E drept ca fiecare oras sau zona din Romania este frumoasa in orice moment al anului, dar exista zone care devin mult mai superbe odata cu venirea toamnei! Haideti sa le descoperim impreuna, de-a lungul a cinci episoade!
Astazi mergem pe Cheile Bicazului...

Ajungem pe Chei intr-o zi senina la inceput de octombrie, si cand am coborat din masina si am privit in jurul meu, am avut senzatia ca ma aflu intre stanci! Cerul abia se observa iar susurul apei imi "gadila" urechile, racoarea specifica cheilor isi facea si ea simtita prezenta, inghetandu-mi mainile imediat! Natura ne da de atatea ori motive sa ni se faca pielea de gaina iar cheile sunt un bun exemplu!
Cheile Bicazului fac parte din Parcul National Cheile Bicazului-Hasmas. Aceste chei de care noi azi ne bucuram, au luat nastere datorita raului Bicaz si a celor patru afluenti ai sai, care au sapat prin rocile calcaroase pe care le-a intalnit in cale. Drumul croit de ape a modelat peisaje cu o spectaculozitate rar intalnita. Cheile au o lungime de 8 km, drumul debutand cu un set de serpentine si un tunel. Pe chei sunt amenajate mai multe tarabe, gen cabanute de lemn de la care poti cumpara diferite suveniruri sau imbracaminte, si dupa 20 de minute petrecute printre aceste magazine, ne hotaram sa luam masina sa mergem mai departe, ca nu-i rost de mers pe jos! In fata noastra ne apare o stanca imensa, dar pe masura ce ne apropiem, ne dam seama ca sunt doua, iar soseaua trece printre ele, prin asa zisa "Poarta Iadului". Culoarea si apropierea mare dintre stanc,i ne dau sentimentul ca este una singura. Mai inaintam putin si ne iese in cale un perete de stanca impresionant, care are in varf o cruce si este cunoscut sub numele de "Piatra Altarului" ,stanca ce gazduieste unul dintre cele mai grele trasee de alpinism iar pe vremea dacilor, aici se desfasurau diferite ceremonii. La capatul din amonte al cheilor se gaseste "Gradina Zanelor" si ajungem la capatul cheilor, la stanca "Turnul Portii", dupa care ajungem la alta minune a locului, Lacul Rosu.
Lacul Rosu este un lac de baraj natural format in anul 1837, la poalele Muntilor Hasmasu Mare, la o altitudine de 983 m. Lacul s-a format prin acumularea apelor provenite de la ploile abundente, care au adus cu ele si o cantitate mare de pietris si moloz de pe versantul nordic al muntelui, si astfel s-a format un lac de baraj natural. Pe lac se vad foarte des resturi de trunchiuri de brazi, de odinioara, care amplifica atat frumusetea lacului cat si misterul lui. Cu toate acestea, multe barci pline cu turisti, isi fac plimbarea pe intinderea lacului. Dupa savurarea unui delicios kurtos, ne intoarcem inapoi spre chei,si ne oprim intr-o locatie ce ne-a atras atentia inca de la dus, Rezervatia Cheile Sugaului.
Cheile Sugaului este clasificata ca arie protejata, si nu sunt altceva decat un canion lung de 350 m strabatut de paraul Sugaului care curge sub forma mai multor cascade printre peretii abrupti de stanca. Peste drum de Cheile Sugaului ne atrage atentia Stanca lui Stan, o formatiune stancoasa, ingusta, ramasa ca urmare a exploziilor efectuate cu ocazia deschiderii carierei de calcar, din Muntii Surduc. Urcusul spre rezervatie este destul de abrupt, dar usurat de scarile amenajate din piatra si ne conduce pe langa masivul inalt, care este si unul din peretii cheilor. Din cand in cand ne oprim si privim inapoi, in locul unde am pornit, si totul pare asa de mic, iar in fata se poate observa masivul carierei de peste drum, dar care se micsora o data cu urcarea noastra. Tot locul formeaza un ansamblu salbatic... pitoresc...o panorama superba...Scarile urca pana la Cabana Ecolog, unde teoretic ar trebui sa fie un centru informativ dar care era inchis. Am inaintat putin in partea dreapta, prin padure, dar gandul ca ar putea exista cateva animale salbatice in zona, nu am zabovit prea mult. Era multa liniste, nu se auzea nimic, doar din cand in cand fosnetul frunzelor la adierea vantului. Totul foarte curat, fara gunoaie pe jos, doar natura in toata splendoarea ei! Am stat pret de cateva minute, am imortalizat peisajul cu ajutorul aparatului foto si am pornit inapoi..In aer se simtea mirosul de toamna, totul era imbracat in culori aramii,peisajul intalnit in aceste locuri te lasa fara cuvinte. Munti care par a se prabusi peste tine, stanci si copaci parca lipiti de cineva, in pozitii nefiresti si sa nu uitam de Lacul Rosu, o alta minunatie a acestor locuri.
Drumul nostru se termina la o vizita pe lacul Izvorul Muntelui si barajul de la Bicaz. Barajul a fost construit intre anii 1950 si 1960, are o inaltime de 127 m si o lungime de 435 m. Barajul este o constructie impresonanta care mi-a dat fiori de admiratie dar si de groaza. Mergem la debarcader sa luam vaporasul sa ne plimbam pe lac, si aici o surpriza total neplacuta. Pe suprafata apei, la marginea barajului, mii de peturi ofera o imagine jalnica asupra superbului peisaj. Inghit in sec si ma gandesc: "cat de ignorant poti fi sa arunci sticle, cutii de bere,carucioare si multe alte lucruri, pe apa?"
De multe ori mi s-a intamplat sa merg in zone unde natura ne-a inzestrat cu locuri minunate, dar de care nu ma pot bucura datorita neglijentei si proasta gestionare a oamenilor din zonele respective. Avem o tara minunata, care merita vizitata.... si imi place sa cred ca intr-o zi, si in Romania mea v-a fi curat si carosabilul bun! Pana atunci ne vom bucura de astfel de locuri in limita posibilitatilor.