Lepsa si imprejurimile, aici ne vom ocupa in special de Rezervatia Naturala Cascada Putnei si Rezervatia Naturala Cheile Tisitei. Cascada Putnei a fost declarata monument al naturii in anul 1973 si a fost inclusa in Parcul Natural Putna-Vrancea. Cascada Putna se afla in apropiere de satul Lepsa, comuna Tulnici din judetul Vrancea. Cascada are o lungime de circa 80 m si apa se strange intr-un lac cu o adancime de aproximativ 12 m. Raul Putna si-a croit drum de-a lungul timpului printre doua stanci imense si s-a format o cadere de apa de 10 m. Locul este amenajat cu bari din lemn pentru protectie, fapt ce impiedica acum, coborarea pana pe malul lacului si iesirea de pe marginea cascadei; au avut loc multe accidentari in acest loc, unele chiar si mortale, de aceea s-a luat hoatrarea de a proteja turistii in eventualele accidentari. Cascada are chiar si o legenda: se spune ca odata, un cioban si-a pierdut oile in apropiere de cascada, l-a prins noaptea si obosit, a adormit iar in vis i-a aparut o lumina puternica care apoi s-a transformat intr-o printesa frumoasa, care i-a spus ca-si va gasi oile la rasaritul soarelui. Si inainte de a pleca, printesa i-a daruit acestuia o punga cu pietre pretioase. Legenda mai zice ca, o data pe an,aici apare aceasta femeie imbracata in vesminte albe, si daruieste celui aflat in preajma, un pumn de diamante. Nimeni nu stie cand este aceea noapte, de aceea multi curiosi si-au incercat norocul stand de veghe!
De la Cascada Putnei mai mergi cateva sute de metri si ajungi la podul ce face trecerea peste Putna si te duce direct in Rezervatia Naturala Cheile Tisitei. O arie protejata ce se intinde pe 8 km, la 850 m altitudine. Inca de la intrare in rezervatie, te intampina linistea padurii, fosnetul frunzelor, susurul apei si ciripitul pasarelelor. Partea cea mai populara si vizitata este portiunea dintre intrarea in chei si pana la Tunelul Mare. Oameni locului spun ca pe vremuri, Cheile Tisitei erau traseul pe care austriecii carau material lemnos, dovada stau tunelurile de la capatul traseului si urmele unei cai ferate forestiere, care ulterior a fost scoasa si drumul a devenit unul forestier. Cheile Tisitei ofera un spectacol de neuitat, stanci colturoase, arbori inalti si o priveliste superba asupra locului. Drumul nu este greu,singurul lucru cu care trebuie sa te inarmezi cand te hotarasti sa pleci la drum este, rabdarea. Pe alocuri drumul devine din ce in mai accidentat, vai inguste ce capata aspect de canion si daca sunteti un grup de prieteni sau mai intalniti si alti turisti, trebuie sa va ajutati reciproc la trecerea obstacolelor. Traversarea paraului se face in principal pe vechile poduri, care de bine de rau inca mai rezista, in pofida alunecarilor de teren din zona, sau pe podetele amenajate de catre cei care au grija de Parc. Traseul are si rol informativ, din loc in loc sunt amplasate panouri cu informatii privind animalele ce se regasesc in rezervatie. Se intalnesc numeroase exemplare de capre, dar pe care cu greu le poti vedea, si in zone destul de greu accesibile pentru simplii turisti. Pe alocuri unde albia raului este mai lata, sunt amenajate bancute si mese unde poti lua o gustare sau te poti odihni. Apele Tisitei au modelat pietrele pe care le-a intalnit in cale, iar malurile inalte sunt pline de copaci si plante protejate de lege. Peisajul se schimba de la minut la minut, si cand crezi ca le-ai vazut pe toate, mai apare ceva dupa o "stanca"! Personal, am facut doar traseul popular care a durat in jur de 5 ore dus-intors,in capatul careia ajungi la un tunel in stanca. Dupa tunel peisajul devine mai salbatic si mai dificil de parcurs, mai ales daca nu ai un echipament adecvat si o harta.
Mergand de multe ori in zona am avut ocazia de a descoperi frumusetile zonei in toate anotimpurile, dar cred ca toamna, Lepsa are cea mai mare paleta de culori pe care am vazut-o vreodata.
Cat despre Lepsa in sine, nu as avea prea multe sa zic, din pacate nu este atat de mediatizata pe cat ar merita si nici macar nu este trecuta in categoria de statiuni turistice. Dar totusi in Lepsa s-au construit multe pensiuni cu conditii de cazare decente si la preturi accesibile tuturor, si cateva restaurante.
Din centrul Lepsei,poti ajunge la Manastirea de maici Lepsa, unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult, constuit de vranceni in 1789. In anu 1929, lacasul a luat foc si a ars din temelii, insa a fost reconstruit in 1931, cand regele Carol al doilea a donat primul candelabru. Manastirea detine si o icoana cu chipul Mantuitorului si al Maicii Domnului, pictata la Ierusalim.
In satul vecin cu Lepsa, Gresu, se afla barajul de acumulare amenajat pe raul Putna, exact in mijlocul padurii.
Mai jos aveti poze cu traseul prin rezervatie, majoritatea pozelor fiind toamna dar gasiti si in alte perioade ale anului.
Calatorie placuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu