Dino Parc, pentru cei mici si cam atat...

Din 12 iunie 2015, speciile disparute de pe fata pamantului acum 65 milioane de ani, au prins viata intr-o padure din Rasnov! Dino Parc este unul dintre cele mai mari parcuri de dinozauri din sud-estul Europei, care se intinde pe o suprafata de 1,4 hectare, a costat 5 milioane de euro si a fost realizat in proportie de 70% cu fonduri europene.
Dino Parc este situat pe dealul Cetatii Rasnov, in vecinatatea cetatii, si reprezinta 45 machete de dinozauri din Era Triasicului, a Jurasicului si a Cretacicului. Masinile se parcheaza jos la poalele dealului, intr-o parcare aparent mare, dar care devine neincapatoare intr-o zi de weekend. Accesul la Dino se face cu ajutorul autobuzului descoperit care urca pana la cetate, cu oprire la Dino Parc, sau la picior, drumul fiind parcurs in maximum 5 minute, mers lejer. Biletul la autobuz costa 5 lei/adult dus-intors, si vin din 10 in 10 minute.
In mijlocul padurii se desfasoara cea mai noua atractie pentru adulti si copii deschisa anul acesta, iar cladirea moderna in culori rosiatice-caramizii si cu un dinozaur cu gat lung plasat deasupra intrarii, ne atentioneaza ca am ajuns la destinatie. Biletul costa 28 lei/adult si 22 lei/copil de toate varstele (exceptie o fac copii sub 3 ani). Inca de la intrarea in cladire poti admira machete si panouri explicative despre cativa dinozauri, apoi iesi afara in zona destinata locului de joaca pentru copii. Topogane, nisip, leagane,casute, cadre de catarare, bancute pentru cei care vor sa-si supravegheze copilul la joaca, dar si un bar deschis de unde iti poti cumpara un hot-dog si ceva de baut. Pe ambele parti sunt inaltate pe piloni, cateva cabanute din lemn in care se desfasoara cateva ateliere de creatie pentru cei mici, bineinteles contra cost.
Inaintam spre traseul special amenajat cu dinozauri, iar pe deasupra noastra trece traseul de aventura pentru copii, traseu ce mie personal mi s-a parut , pe alocuri destul de dificil, dar nu contest spiritul de aventura al celor mici! Exista personal care asigura echipament de protectie, instructaj si ajutor in caz ca te cuprinde teama pe parcursul traseului.
Revenind la dinozauri, pe partea stanga ne intampina 3 dinozauri ce se racoresc in piscina special creata pentru ei. Traseul urca in padure, pe o carare, in urcus si coboras prin lumea dinozaurilor. Cararea este marginita pe ambele parti de un gard din lem de aproximativ 70 cm si ghideaza vizitatorii. Machetele dinozaurilor au marime naturala, si masoara intre 8 si 24 m lungime si 2 si 20 m inaltime, si sunt confectionati din fibra de sticla. Langa fiecare exponat exista o placuta informativa scrisa in 3 limbi, romana, engleza si germana. Pe la jumatatea traseului este amenajat un vulcan care fumega, si platforma miscatoare. Aceasta din urma fiind un punct de atractie, aici auzindu-se mormaituri, sforaituri si zgomote infioratoare, platforma incepand sa trepideze. Din padure se aud zgomote specifice epocii dinozaurilor, batai de aripi, tipete, urlete etc...
Aparent toate bune si frumoase, si nu sunt atat de carcotasa din prima si sa critic munca depusa de o armata de oameni la realizarea acestui parc, de obicei dau sansa locului respectiv sa-mi arate ce are el mai bun, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa fiu realista si sa zic lucrurilor pe nume. In primul si in primul rand am luat contact cu genul de parinti disperati sa-si urce copii de la mic la mare pe toate exponatele, si copilul sa iasa cat mai bine in poza, ingreunand astfel accesul celorlalti la acele exponate! La un moment dat te lipsesti si mergi la urmatorul dar e acelasi principiu. Este foarte aglomerat si cu greu reusesti sa faci o poza la dinozaur sau langa dinozaur, in care sa nu apara si alti zece in cadru! Copii sunt foarte energici sau prea alintati si cred ca li se cuvine totul si lovesc, imbrancesc, imping...multe lacrimi nevinovate auzindu-se in lumea dinozaurilor! Si totul pentru o poza cat mai reusita pentru facebook! Nu critic pe nimeni, fiecare face cum crede de cuviinta, dar cand suntem la noi in tara, uitam bunele maniere, maniere pe care, in afara tarii le respectam cu sfintenie. Nu inteleg graba de a face poze cu toate exponatele, nu pleaca nicaieri, acolo intepenesc! Sau cat rezista si ei la atata "calarit" si sa nu mai zic ca deja un dinozaur avea lipsa un dinte, dupa 3 luni de la deschidere! Ajungand la conducerea parcului, cand zici parc in natura, trebuie sa iei toate masurile de siguranta, si nu amplasezi exponate in rape, sa-si rupa gatul copilul pana la el! Exista un restaurant in incinta parcului, dar pe care nu l-am incercat tocmai pentru ca are o faima foarte proasta! Este neincapator raportat la numarul mare de vizitatori, amplasat in cel mai mare soare posibil, preturi exagerat de mari si totul se intampla pe slow motion...Iar pretul biletului pentru copil mi se pare exagerat de scump, in conditiile in care mai vrea sa incerce si parcul de aventura sau vreun centru de creatie, toate acestea sunt contra cost!
 Cu exceptia dinozaurilor, parcul arata ca un loc de joaca normal pentru copii, si daca aveti copii care se incadreaza in varsta de pana la 12 ani, se merita sa bateti kilometri pana acolo, dar ca simpli adulti v-as recomanda sa va ganditi de 2 ori inainte sa intrati aici. Acum fiecare face ce vrea si depinde de asteptarile fiecaruia...Daca m-as mai intoarce? Categoric nu...
Si ca sa nu fiu prost inteleasa, am avut si copil cu mine, de 5 ani jumatate...

Castelul Bran- intre mit si realitate

Iata-ma, dupa 18 ani de la prima mea vizita la Castelul Bran, din nou in aceasta locatie, numita "perla turismului romanesc"! Recunosc, ca de atunci am trecut de multe ori prin Bran, pe langa castel, dar de fiecare data am evitat sa mai intru, mereu aceeasi aglomeratie de masini, autocare cu turisti straini disperati sa vada castelul Contelui Dracula! Castelul Bran l-am considerat dintotdeauna un "brand" ce se vinde foarte bine, si cred ca dupa nume ca, Hagi sau Nadia Comaneci, Castelul Bran se situeaza in top 3 "branduri romanesti", ce ne fac cunoscuta tara in toata lumea! Si este un lucru bun, nimic de comentat, dar...parca nu stim sa-l valorificam intr-un stil mai nobil!
Ora 10 dimineata, duminica, pe o ploaie marunta de toamna afara, iata-ma pe drumul spre castel. Dupa ce am reusit sa trec de soseaua incarcata cu oameni de toate varstele, de la copii care abia fac primii pasi si pana la batrani, ajung la piata din fata castelului, loc in care gasesti orice mai putin ceva ce are legatura cu Branul sau Castelul Bran! Magneti cu Dracula, tarabe cu produse traditionale, toate mirosurile de gratare incinse, tricouri inscriptionate cu mesaje gen "Parchez ca un bou"...ma scuzati, dar nu prea gasesc legatura cu Castelul Bran! Whatever...nu stiu cum rezisti,tu Dracula, cu atatea lucruri "made in China" langa tine! Nimic nu se prea merita cumparat, totul este exagerat de scump, cu exceptia acelor lucruri care se vad a fi lucrate manual, si stim deja ca handmade-ul costa mult! Las mirosurile in spate si ma asez la coada care, deja era mare, in ciuda orei matinale, si contra a 30 Ron/adult primesc biletul de intrare. Pe drumul ce duce la castel, pe partea dreapta, la baza, este o cladire micuta, acoperita cu muschi, Casa de ceai, se numeste. Aceasta a fost construita din lemn,la solicitarea Reginei Maria, pentru organizarea receptiilor, mancarea fiind adusa aici, de la castel cu ajutorul unui funicular.
Inca de la intrarea in castel, dai de acele persoane care nu se misca din loc pana nu le iese poza sau chiar te opresc sa nu cumva sa le intri in cadru! Pentru 30 Ron cat am platit biletul, sincer, ma asteptam la un ghid care sa ne organizeze pe grupuri sau ceva de genu'..sa ne explice istoria castelului, despre proprietari sau despre legenda contelui Dracula! Insa nimic!!! Nici un ghid, doar garzile de la intrare! Turistii sunt lasati sa intre gramada, ca o turma de oi! Toti se imbulzesc sa intre in castel iar inauntru trebuie sa parcurgi fiecare camera cat mai repede, pentru ca din spate vin tot mai multi oameni. Nu ai timp sa te uiti la fiecare exponat din muzeu sau sa citesti tablitele explicative, ca deh...in lipsa de ghid mai vrei sa stii si tu cine a dormit in dormitorul respectiv, nu vin sa ma plimb prin camere proaspat varuite! Interiorul castelului este format din coridoare inguste, dispuse ca intr-un labirint, camere in toate partile, usile sunt joase, uneori esti nevoit sa te apleci (cred ca lumea era pitica tare pe vremuri). Nu se permite accesul peste tot, dar este suficient cat sa-ti faci o impresie. Era si mai bine daca aveam si ghid si nu trebuia sa apelez la atotstiutorul "google"!
In noua sala de proiectii, pot fi vizionate imagini ale Arhivei Nationale de Film, despre familia regala si istoria castelului, insa nu permite vizitatorilor sa stea mai mult de 5 minute, locul devenind neincapator datorita numarului mare de turisti, iar daca indraznesti sa deschizi gura, cineva se uita urat la tine. Si fara ghid si fara acele 8 minute de istorie...in conditiile in care vii cu un copil de scoala dupa tine si vrei sa-i explici semnificatia castelului!
Cat de vestit este castelul? Nu cred ca mi-a fost dat sa aud atatea limbi straine in jurul meu,in niciun alt loc din Romania, cum am auzit aici! Majoritatea turistilor straini care vin sa viziteze Castelul Bran, vin datorita scriitorului englez Bram Stoker, care a scris romanul "Dracula", aparut in Marea Britanie in anul 1897. Acesta nu a ajuns niciodata pe meleagurile Transilvaniei, dar si-a imaginat cum a putut mai bine, un sir de istorisiri fantastice, al caror protagonist era chiar Vlad The Empaler, domn al Tarii Romanesti. Cu siguranta ca daca, nu ar fi fost Stoker, domnitorul nostru nu ar fi fost atat de celebru si nici castelul atat de vizitat! Domnitorul Tarii Romanesti Vlad Tepes, a fost asociat cu  Dracula, desi datele istorice nu confirma prezenta indelungata a acestuia, la castel. Cu toate acestea,zona este intens promovata prin aceasta legenda, a unui vampir, care se hranea cu sangele dusmanilor.
Sincer, nu stiu unde a ramas legenda contelui Dracula care locuieste intr-un castel medieval, in conditiile in care, cand ajungi la fata locului, nici urma de "praf" de-a lu' Vlad Tepes, totul denota numai...regalitate! Peste tot intalnesti camasa de noapte a reginei, rochia reginei, armura si sala armelor, sala cu jocuri de societate, deci...unde-i teapa lu' Vlad sau cosciugul lui Dracula? Sau ceva infricosator? Daca ma intreaba cineva ce am cautat acolo, sincer nu stiu ce sa raspund...pentru ca eu stiu ce am cautat acolo, dar nu stiu sigur de ce nu am gasit!
Noroc ca sunt o persoana care se informeaza inainte sa plece intr-un loc, si in lipsa ghidului de la castel, mi-au prins bine informatiile gasite pe "google"...ca sa nu patiti ca mine, care spera ca dupa 18 ani, voi gasi lucrurile imbunatatite, va scriu cateva informatii generale.
Prima atestare despre castel apare in 1211, cand teutonii ridica o fortareata la Bran, pentru apararea granitei de sud-est a Transilvaniei de cumani si pecenegi, insa in anul 1226, acestia au fost izgoniti.
In anul 1377 cancelaria regelui maghiar Ludovic cel Mare-Ludovic I de Anjou, emite un act prin care acorda locuitorilor Brasovului, privilegiul construirii unui castel. Prin acest act, toti sasii sunt indemnati sa participe la constructia castelului Bran, constructia incheindu-se in anul 1388. Acesta a fost ridicat pe stanca abrupta dintre Magura si Dealul Cetatii si dispune de o vedere exceptionala spre dealurile invecinate, spre Valea Moeciu si Tara Barsei. Castelul are atat rol de vama (retine 3% din valoarea marfii care intra si iese din Transilvania) cat si cel de fortareata, la granita estica a Transilvaniei, destinata cu oprirea extinderii Imperiului Otoman.
La sfarsitul sec al XV-lea, fortificatia trece sub conducerea voievodatului Transilvaniei, in timpul conducerii lui Iancu de Hunedoara. Aici apare si pentru prima oara, legatura dintre Vlad Tepes si Bran. Iancu de Hunedoara l-a insarcinat pe Vlad Tepes, dupa ce acesta a pierdut tronul Tarii Romanesti, cu apararea trecatorii spre Transilvania, trecatoarea fiind strajuita de cetate.
La 1 decembrie 1920, Consiliul orasenesc al Brasovului, doneaza acest castel Reginei Maria a Romaniei Mari, ca un simbol al recunostintei pentru infaptuirea Marii Unirii din 1918. Castelul a fost restaurat in perioada 1920-1927, iar in timpul Reginei Maria, Castelul Bran a cunoscut  perioada sa de glorie, ca resedinta regala. Regina Maria l-a lasat mostenire prin testament, principesei Ileana in anul 1938, insa in anul 1948 familia regala a fost inlaturata din tara de catre regimul comunist, iar Castelul Bran a devenit proprietatea statului roman. In prezent, castelul a revenit in posesia lui Dominic de Hasburg, fiul principesei Ileana, din anul 2009. Acesta avand obligatia de a-l pastra ca muzeu timp de 3 ani de la retrocedare, insa acum este scos la vanzare pentru suma de 140 milioane de euro.
Parasind castelul Bran si luand drumul spre Moeciu, se remarca o capela micuta. Este Capela Inima Reginei Maria. Regina Maria a cerut ca trupul sa-i fie depus alaturi de familia sa, la Curtea de Arges, iar inima sa-i fie depusa in capela Stella Maris a castelului din Balcic. Doi ani a stat inima reginei in Balcic, iar in anul 1940, Romania a cedat Bulgariei cadrilaterul, si principesa Ileana a cerut ca inima mamei sale sa fie adusa la Bran, intr-un spatiu special amenajat, sapat in stanca muntelui de langa castel. A dat ordin sa se construiasca o capela micuta langa acest loc, capela fiind sfintita in anul 1947 de catre parintele Arsenie Boca, la dorinta principesei Ileana. Inima Reginei Maria s-a odihnit la baza Castelului Bran pana in anul 1968, cand comunistii au scos caseta din locatie. Caseta, se afla in prezent, la Muzeul de Istorie din Bucuresti. Din pacate, multi nu cunosc si aceasta locatie si trec pe langa ea, fara a cunoste importanta ei.
Lasand la o parte micile inconveniente, va recomand sa mergeti sa vizitati Castelul Bran, pentru ca este un loc minunat, incarcat de istorie si cine stie cat timp mai avem dreptul de a-l vizita!

Toamna in Romania! Ep.5: Lacul Colibita

Am pornit in cautarea celor mai frumoase si potrivite destinatii pentru toamna, din Romania. E drept ca fiecare oras sau zona din Romania este frumoasa in orice moment al anului, dar exista zone care devin mult mai superbe odata cu venirea toamnei! Haideti sa le descoperim impreuna, de-a lungul a cinci episoade!
Astazi ultimul episod, Lacul Colibita sau "marea de la munte"....

Cu ocazia unui drum spre Bistrita-Nasaud, mi-a aparut in cale indicatorul de "Colibita" si gandul mi-a plecat direct spre o reclama vazuta la inceputul verii la stirile Pro Tv, despre "marea de la munte". Dupa rezolvarea treburilor in Bistrita, am hotarat sa fac o mica oprire in acest superb loc.
Pe drumul care vine dinspre Bistrita-Nasaud spre Vatra Dornei, intri intr-un sir nesfarsit de comune, cunoscute sub denumirea de Bargaie: Rusu Bargaului, Susenii Bargaului, Prundul Bargaului, Tiha Bargaului si Muresenii Bargaului. Stiu suna foarte alambicat! Din Prundu Bargaului, vis-a-vis de biserica, drumul ce face spre dreapta duce spre Colibita, bineinteles prin alta localitate numita Bistrita Bargaului, drumul de aproximativ 9 km pana la destinatie este, pe alocuri, reabilitat sau in curs de reabilitare, dar si cu portiuni foarte proste. Natura ne-a inzestrat cu multe zone frumoase si nu stim sa le exploatam corect, iar accesul la aceste minunatii se face pe un drumuri ramas cred, dupa vremea lui Ceausescu! In fine...peisajul pana la Colibita este unul salbatic, creste abrupte si versanti verticali de stanca, o mica cascada imi atrage atentia pe partea dreapta aparuta parca de nicaieri, multe serpentine inguste si urcam asa pana la 900 m altitudine. Ajungem intai la baraj, de unde se vede doar o bucatica din lac si intaintam pe malul stang al lacului, spre Complex Fisherman. Peisajul este de vis, m-am indragostit pe loc de peisajul pitoresc, poienitele inca verzi si din loc in loc cu cate o capita cu fan, de jur imprejur paduri verzi de brad, lacul de o culoare albastra-azurie si multa liniste...Mi se parea o carte postala cu un peisaj din Elvetia sau Austria si nu-mi venea sa cred ca exista asa minunatie la mine in Romania! M-am simtit mandra tare de ce aveam in fata ochilor! 
De-a lungul lacului, pe ambele parti, zona este plina cu cabane, vile si case insa majoritatea sunt proprietate privata. Malul drept al lacului este mai slab dezvoltat, datorita drumului foarte prost, dar pe malul stang sunt cateva optiuni destul de bune de cazare, dar la care va trebuie rezervare din timp, pentru a fi siguri ca exista disponibilitate. Ca si locuri de cazare si mancare, Pensiunea Arinis si Complex Fisherman sunt singurele care va ofera posibilitate sa si mancati. 
Ajunsi la Fisherman, iau primul contact cu lacul...wow!!! Complexul ofera, de la teren de fotbal, tenis, sala de fitness in interior si jacuzzi, loc de joaca pentru copii la plaja privata cu nisip fin si sezlonguri! Gazonul verde si taiat parca la forfecuta, iti face cu ochiul sa te odihnesti pe el, dar iti e mila sa-l calci, iar atentionarea cu "nu calcati gazonul" te trezeste din visare! Aer curat si liniste asta gasesti aici...nici nu auzi copiii care se joaca sau se balacesc in piscinutele pregatite pentru ei, parca esti intr-un film mut. Se zice ca aici ar fi cel mai curat si ozonat aer din tara...asa sa fie oare?
La Fisherman am o singura mentionare: ospatarii sunt depasiti de situatie, iar din momentul in care te asezi la masa, pana vine un ospatar sa-ti ia comanda, si pana sa ti-o aduca....totul dureaza foarte mult!! Numarul de clienti este foarte mare, multi dintre ei sunt straini si uneori acestia sunt tratati diferentiat fata de noi, romanii, si aici ma refer la faptul ca pentru straini toata atentia posibila, iar cand vine romanul, "sa mai astepte"!  Dar asta e o chestie pur romaneasca, intalnita in multe zone cu puternic potential turistic, si cred ca tine de proasta manageriere. Toti am trebui sa fim tratati la fel! Revenind la Fisherman, mancarea nu este rea, este bine pregatita, gustoasa si chiar arata bine, insa servirea lasa de dorit! Din ce am reusit sa observ, complexul Fisherman este pregatit cu "de toate" si nu are concurenta! Multi turisti vin in aceasta zona sa vada locul si sa asculte legendele lacului, si chiar daca vezi cateva oferte de cazare pe internet, la un studiu mai aprofundat scot in evidenta conditiile derizorii si la preturi nejustificat de mari. Adica la nenea in curte, 120 de ron cazarea si cu baie pe hol sau in curte! Sau mult vehiculata Vila Franceza, care are 15 camere daca nu ma insel, dar nu se inchiriaza camere individual iar pentru suma de 3000 de Ron/zi cu taxe incluse, ai toata vila la dispozitie. De aceea la Complex Fisherman nu gasesti niciodata camere libere, in conditiile in care si aici o camera dubla costa 250 Ron/noapte. Per total nu am nimic de reprosat, ofera multe lucruri de facut, asa ca nu ai cum sa te plictisesti sau sa-ti para rau de banii pe care ii dai! Poti inchiriara veliere, barcute,hidrobiciclete sa te te plimbi pe lac, ai ponton amenajat, plaja, bar, poti pescui pe lac daca esti amator al acestui sport, dar doar cu permis de la receptia complexului...merita incercat!
 Lacul Colibita a luat nastere prin inundarea unui sat pe nume "Colibita", sat ce a fost stramutat la coada lacului, satul numindu-se acum, Mita, iar in capatul celalat al lacului se afla barajul. Lacul are o suprafata impresionanta, 260 de hectare si o lungime de 13 km. Fiind asezat in locul unui fost sat, pe fundul lacului sunt inca vizibile ramasite ale vechilor asezari. Vara cand este foarte cald, si este seceta iar apa lacului scade, se zice ca se vede crucea de pe biserica din sat si varfuri de copaci. Tot aici au luat nastere si niste legende, frumoase, nu am nimic de comentat dar, care trebuiesc totusi luate ca atare. Ca in apele lacului ar trai pesti mari ca niste monstri care se hranesc din tributul anual pe care si-l ia lacul. Se zice ca, inotul in afara zonei amenajate nu este permis, dar multi se aventureaza in cautarea adevarului din spatele legendelor, si sfarsesc prin a fi inghititi de apa. 
Se pot face si plimbari cu bicicleta, multe trasee de ciclism montan fiind amenajate in zona, iar pentru cei pasionati de drumetii montane pot incerca rezervatia Stancile Tatarului si Cheile Bistritei Ardelene cu Cascada Diavolului, precum si Taul Zanelor. Sunt zone ce atrag anual multi curiosi si dornici de drumetii.
Colibita este o locatie ce promite mult, peisajul este unul magnific, si pentru inceputul lui septembrie chiar si octombrie, inca este perfect de mers acolo. Culorile padurii si campiilor incep sa se schimbe iar aramiul frunzelor in combinatie cu azurul apei fac din acest loc, unul spectaculos!
Iar daca tot ati ajuns aici puteti merge si la 30 km de Colibita, in drumul spre Bistrita, la Castelul Dracula din Pasul Tihuta. Care de fapt se numeste Hotel Castel Dracula si se afla in Piatra Fantanele la o altitudine de 1200 m si este singurul castel cu numele "Dracula" realizat exact asa cum este descris in romanul celebru, scris de Bram Stoker. De ce tocmai aici? Pentru ca trecatoarea Tihuta a devenit celebra fiind aleasa de scriitor, care a venit in urmca cu 150 de ani, in cautarea locului perfect pentru casa contelui Dracula. Iar acest castel este o replica a cartii, iar un bussinessman din Bistrita a simtit potentialul acestui loc si asa a luat nastere acest hotel, care adaposteste si multe atractii pentru turistii curiosi. Fiind teoretic un hotel, nu esti nevoit sa fii cazat aici pentru a avea acces la vizitare. Este intr-adevar o constructie impunatoare, demna de un conte! De la castel, o panorama superba asupra colinei din fata, in varful careia se afla Manastirea Piatra Fantanele. Merita vizitat!
 Proaspat intoarsa din acest frumos loc, mi-am promis ferm ca ma voi intoarce intr-o zi acolo, pentru a putea cunoaste si mai bine zona.